„De profesie, OM, încerc să las o urmă cu tocul pe hârtie. Nu cred în tocuri roșii. Fac zgomot.“

FRUMOȘII ANONIMI DIN CENTENAR – Farmacia nu este vitrina cu buline

de

În vremurile noastre, pastila nu mai este bulina aia mică, pitită într-un flacon. Și nici alifia nu mai e ce-a fost odată, un tub pe un raft discret. Pastila și alifia au spart ușa farmaciei și au alergat de nebune la TV și pe internet. Au devenit staruri, nu s-au mai simțit confortabil în anonimatul unei rețete de specialist. Femeia ia o bulină de durere de burtă și, apoi, aleargă fericită în pantaloni albi, durerea de oase este istorie, iei un hap și te urci pe Kilimanjaro. Alifia pentru bube ”impudice” se exprimă coregrafic pe TV, diagonală 1 m. Ești trist?! Nu-i nimic, iei o pastilă din buruieni și alergi fericit pe pajiștea de unde au fost culese. Bulinuțo, ți-ai luat lumea-n cap, habar n-ai ce armate de biochimiști au muncit ca să exiști. Iar, noi, uităm că dacă internetul ar fi medic specialist, doctorii nu ar mai fi prin spitale, după nșpe ani de școlit, ci, în șomaj.  Prin tinerețile mele, farmacia avea ținută sobră, nu se vedea nimic de afară, acum, farmacia are vitrină cu buline… Astăzi, mă reîntâlnesc cu colega mea de liceu. Eu și Daniela Florescu ne-am spus emoțiile de final de liceu la microfon, în careul promoției 1989. Între timp, eu am continuat să-mi exprim emoția, pe unde am apucat, ea a ales să devină un farmacist calificat la Giurgiu.

 

Vine lumea, mai des, la farmacie?

  • Da. Consilierea e gratis, timpul de așteptare, scurt. A nu se înțelege că trebuie sa renunțăm la medic. Sunt situații, cum ar fi banala răceală că tot e de sezon, unde, cu un sfat profesionist, te refaci rapid. Sunt și cazuri nefericite când, oricât și orice încerci să-i explici pacientului, nu reușești să-i schimbi părerea pe care, de multe ori, și-o ia după internet.

Este depresia ”boala secolului”, ți se pare că oamenii cumpără mai multe antidepresive?

  • Eu nu cred că depresia e ”boala secolului”. Că se cumpără multe antidepresive, da, și nu numai antidepresive. Se cumpără tot ce are reclamă, ce i-a facut bine vecinei și poate îmi face și mie. Cred că depresia ne-o inducem și singuri. Percepția asupra standardelor personale și stilul de viață s-au schimbat foarte mult. Avem două sau trei locuri de muncă, trăim doar ”pe repede înainte”, copiii noștri trebuie sa facă mai multe activități extrașcolare. De când ne trezim și până ajungem seara acasă, suntem contra cronometru. Mass media ne impun anumite standarde ale feminității și masculinității, cărțile de dezvoltare personală, despre cum să fim fericiți. Normal că te simți depresiv, dacă nu atingi toate aceste standarde. Oamenii ar trebui să stea mai mult de vorbă cu ei înșiși, să fie împăcați cu viața lor, să fie multumiți cu ce au în prezent. Să renunțe la a se ancora într-un trecut care nu le-a adus satisfacții sau la un viitor irealizabil. Eu cred în puterea de resetare a fiecăruia. Fă curat în viața ta și ia-o de la capăt!

Suntem mai bolnavi sau mai informați și ne tratăm?

  • Consider că suntem și mai bolnavi, dar, și mai informați. Din nefericire, accesul la serviciile medicale nu este facil tuturor. Societatea este scindată în pacienți care-și permit servicii medicale și aceștia, de obicei, sunt și bine informați, și cei care au acces limitat. Ar trebui pus accentul, mai mult, pe prevenție. Îmi aduc aminte că, în copilărie, aveam ore de educație sanitară. Veneau la școală medici sau asistente, în halat alb, și ne povesteau despre ”mâini murdare sau carii”. Când povestesc fiului meu despre întalnirea mea cu policlinica stomatologică din Parcul Alei, cu pereții tapetați cu animale vesele care-ți explicau, prietenește, cum și de câte ori să te speli pe dinți, i se pare ireal. Ne lipsește educația pe prevenție – depistarea și tratarea problemei, la timp, costă mai puțin decât tratarea, în fază avansată.

Ai acces la o agendă în permanentă progresie și trebuie să te familiarizezi cu noi substanțe active sau avem ”aceeași Mărie cu altă pălărie”? O farmacie a devenit un magazin prietenos, mă și mir că nu văd în vitrină un manechin fericit care-și bagă în nas un Rinofug.

  • În profesia noastră, ca și în altele, trebuie să studiezi continuu. Lumea medicală și piața farma este într-o continuă mișcare și trebuie tot timpul să fii conectat la prezent (prin cursuri, conferințe, congrese). Dacă nu o faci, ești pierdut. Școala e doar fundația, trebuie sa construiești în permanență. Și examenul cel mai greu îl sustii în fața pacientului. Într-o farmacie sunt mii de produse, iar tu, trebuie să știi câte ceva despre fiecare. Când terminăm facultatea, rostim un jurământ, să fim în permanență în slujba pacientului. Dacă nu faci cu pasiune profesia, e greu să reziști, mai ales, în timpurile noastre, când, adeseori, suntem confundați cu niște ”târgoveți” de medicamente.

Eu însămi, când sunt răcită, îl ”somez” pe farmacist să devină medic. Te substituie lumea cu doctorul?

  • Nu mă substitui profesiei de medic, dar, câteodată, da, facem și treaba asta. Sigur că în școală și în timpul rezidențiatului, farmacistul învață sa recunoască o simptomatologie tipică unei afecțiuni și indicațiile în caz. Mi s-a întâmplat să am pacienți cărora nu le-am recomandat medicamente, ci i-am trimis la medic, fiindcă nu era de competența mea, dar, au fost și situații în care și-au rezolvat problema în farmacie. A, mai sunt pacienții care vin cu rezultatele analizelor, e drept cei în vârstă, și ne roagă să le interpretăm.

Când eram mică, dădeam fuga de la mama, de la Chirurgie, la mătușa mea, farmacistă. O găseam într-o lume de vrăjitorii, cântărea și amesteca prafuri în cutiuțe și boluri minuscule. Se mai fac poțiuni de laborator sau totul e de-a gata?

  • Am avut șansa să lucrez într-o farmacie cu receptură. Ne făceam elaborările în farmacie, plus rețetele care veneau de la medici. Din nefericire, aceasta muncă este neplătită, dar o faci cu sufletul, e un altfel de voluntariat. Din această cauză, majoritatea farmaciilor nu au laborator.

Am scăpat de ac? Mie îmi era frică să mai strănut în preajma mamei, ca să n-aud ”Hai, noroc…de-un Polidin!”. Acum, totul e în culori lichide sau masticabile. S-a demodat fiola?

  • Acolo unde este cazul de antibiotic, acesta să fie. Nu în exces și clasa de antibiotic care se impune, dacă se poate, în baza unei antibiograme. Din păcate, România se află pe un loc fruntaș în ceea ce privește rezistența la antibiotice, ceea ce înseamnă că le utilizăm în exces. Mă bucur că Polidin va reapărea, dar, mai mult, mă bucură repunerea pe poziție a Institutului Cantacuzino. Fiecare formă farmaceutică – injectabilă, suspensie, comprimat –  se particularizează de la caz la caz, prin prescripția medicului.

Mulți dintre noi nu înțeleg că Gerovitalul – de la fiola cu acid hialuronic,  la crema anti-age, petrol pentru păr – este foarte bună, și aleargă după produse mult mai scumpe? La Ana Aslan, veneau presedinți, actori, miliardari, eu însămi fac pachete prietenilor din afară cu Gerovital.

  • Despre Gerovital, pot să-ți scriu o întreagă poveste de dragoste, fiindcă iubesc gama asta. M-am bucurat tare mult când am văzut prima lor linie de dermato – cosmetice. Am și experiența altor produse cu prestigiu și pot spune ca ale noastre sunt, calitativ, mai bune. Iar produsele Gerovital H3, fiole și comprimate, au beneficiat de studii și și-au arătat eficacitatea, numai că tratamentul trebuie inițiat de medic și nu făcut după recomandările on-line. Anul trecut, la Băile Felix, am cunoscut un medic care avea competență în tratamentul anti-îmbătrânire și-mi povestea că sunt serii întregi de străini care vin, anual, sau chiar o dată la șase luni, pentru Cura Ana – Aslan. Poate că o politică de marketing mai pregnantă din partea firmei,  ar ajuta.  Nu știu ce să zic, parcă nu mai avem încredere în ce este românesc. E epoca reclamei… Nu știu de ce se uită că se fac lucruri bune și frumoase la noi în țară…

 

 

 

Categorii:
Fără categorie

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

!--/Google Analytics -->