Maramureș, plai cu flori,
Și în munte, ai comori!
La poarta Mănăstirii Caraiman, soarele strălucea rătutit pe capota unei Dacii. M-am apropiat și m-am prins de unde venea zăpăceala asta sclipicioasă, se întâlniseră așchiile de lumină din cer și pământ, din soare și cristale.
La noi în casă, despre cristale și geode, părerile sunt împărțite, unul crede în cristaloterapie, ca medicină alternativă, altul în piatra zodiacală, în energia rocii aduse din rărunchii munților, iar altul aruncă doar un ochi estetic. Pipa păcii scoate fum, din belșug, într-o singură privință – frumusețea pietrelor din inima muntelui este imposibil de reprodus de mâna omului.
Lângă capotă, pe engleză și pe românește, Florin Rezmives dădea explicații turiștilor, cu o fluență documentară demnă de Cristalopedia. Cum n-am astâmpăr, pe unde găsesc ceva dincolo de privire, m-am întins la vorbă cu Florin.
– Sunteți de aici, din Bușteni? Circulă atâtea povești despre Platoul Bucegi, ați ales bine piața de pietre.
– Nu. Sunt din Sălaj, din Năpradea, dar merg cu pietrele prin lume. Aici stau doar până la 1 septembrie, apoi, plec acasă.
– Care e lumea prin care umblați?
– Prin țară și prin Europa, cam de două, trei ori pe an. Particip la expoziții de pietre la Frankfurt, la Idar-Obenstein, la Budapesta. Expoziția mea se cheamă ”Flori de mină din Maramureș”. Însă, la aceste evenimente facem și comerț, negociem între noi, colecționarii. Schimb de pietre, vindem, cumpărăm cristale și geode, piese unice pentru celălalt.
– De unde interesul pentru pietre, geode?
– Muntele e verde pe dinafară, dar sufletul lui e și mai frumos! Tatăl meu a fost miner, ca majoritatea bărbaților din sat. La mina de aur Baia Mare. Venea de acolo cu roci, cristale, ca piese decorative. Orice miner avea voie să ia două bucăți de rocă, era un fel de bonus. Prin 1990-1995, mina de aur s-a închis, dar avem încă roci superbe de acolo.
– Adică, în localitatea dumneavoastră, orice casă avea aceste obiecte decorative.
– Clar. Toți aveau, unii au și acum, mai cumpăr de la ei. Pe la 12 ani, am fost și eu la mina de aur, eram curios să văd unde muncește tata, cam 100 de metri de la intrare, cât putea avea acces un amator.
– Ce vă povestea despre munca lui, cum se avansa în munte?!
– La mina de aur de lângă Cetatea lui Pintea Viteazul, se proceda așa, după cum povestea tata: se punea multă dinamită, se apăsa pe buton și ”exploda muntele înăuntru” la locul de exploatat. Apoi, veneau minerii și treceau la munca manuală, perforau, avansau încet, până dădeau de aur, cupru și argint.
– Mi se pare că ascult o poveste cu pirați. Arunci cu dinamita, bum! și apare comoara!
– Cam așa.
– Au trecut ani buni de atunci, dacă mina s-a închis, unde mai găsiți roci decorative?
– Din sate, de la particulari din Maramureș, Sălaj, păi, dacă numai la mina unde era tata lucrau peste o mie de oameni, vă dați seama că oamenii mai au și acum. Dar fac și schimburi la expozițiile internaționale cu alți participanți și aduc aici piese unice. Geode de ametist, citrin, cristale de stâncă, de cuarț.
– Cam ce clientelă aveți, colecționari sau…
– Oameni de toate felurile, medici, mai ales, din Brașov, pentru terapia cu cristale, merg în sezon în Poiana Brașov, am vândut acolo lui Țiriac, lui Hagi, unor prezentatori de la televiziuni. Pasionați sunt și turiștii străini – nemți, francezi, italieni, chinezi. Acum, cu pandemia, nu prea sunt turiști străini, e mai dificil.
– Văd că aveți și bijuterii, pe acestea cum le prelucrați?
– Am un unchi, unchiul Minel, el a fost bijutier. Și-a cumpărat un depozit în sat și și-a dus acolo echipamentele de lucru. E bătrân, acum, dar îi place munca asta, lucrează pentru mine trei, patru ore pe zi, mai ales, când merg la expoziții.
– Adevărul e că pasiunea nu trece cu vârsta. Am cumpărat ieri din Sinaia un colier lucrat din sute de mărgeluțe, mi-a zis vânzătoarea că sunt făcute de bătrânele dintr-un sat din Mureș. Abia de mai văd, dar fac niște modele incredibile. Și costa unul doar 15 lei, prețul din bazar. Să revenim, unchiul Minel v-a rotunjit pietricelele astea colorate din coș?
-Nu, astea sunt șlefuite de apă. Apa din mină, izvoare subterane, care se găsesc la o adâncime sub nivelul mării. În coș sunt pietre finisate de apa de acolo, agate, acvamarin, cristale de stâncă, ametist, cuarț. Din munții noștri sau din alte țări, ca Brazilia, renumită în domeniu.
– Ce dimensiuni au pietrele pe care le dețineți, pe extreme?
– De la pietricica de câțiva centimetri, șlefuită de apa subterană, la geode de circa 1,70 m.
– Copiii din mașină vă ajută aici?
– Sunt ai mei, Florinel și Octavian, de 18 și 14 ani, sunt în vacanță, mă ajută pe unde merg prin țară. Mai am acasă, doi micuți, Maria de 12 și Luca de 5 ani. E soția cu ei. Noi, pe drumuri.
– Sunteți un om bogat, cu patru copii! Domnule Rezmives, eu vreau să vă ajut, văd că ați făcut reduceri la geode în pandemie. Și mie, și celor veniți aici, la mănăstire. Spuneți-mi, cum vă găsește lumea? Să ne imaginăm că facem o reclamă și nu avem bani să o promovăm la televizor, cum v-ați prezenta marfa?!
– Pietrele sunt foarte bune în diverse terapii, resping energiile negative din casă și le absorb pe cele pozitive. Cum le alegi?! Nu le alegi, piatra te alege pe tine, piatra te cheamă. Nici măcar nu-ți dai seama de ce, poate să n-aibă culoarea ta preferată, pur și simplu te cheamă. Ea trebuie să ajungă la tine în casă. Toate cristalele sunt frumoase și au efecte terapeutice. Aduc liniște, protecție și energie bună. Copiii sunt atrași de ele pentru că resimt, inconștient, puritatea lor. Piatra e pură ca puiul de om. 
Dacă într-un oraș sunt mai mulți clienți, eu mă duc la ei, așa am mers în Craiova, Sibiu, Timișoara. Oamenii, de regulă, mă găsesc în târguri și expoziții de minerale. Altfel, primesc comenzi și pe telefon – 0748 404 283 și le trimit piatra dorită prin curier.
Așa se prezintă Florin Rezmives din Năpradea, ”cununa Codrului pe fruntea Chioarului, un așezământ străvechi al dacilor silvani”.
– Aveți o piatră care vă impresionează în mod aparte?
– Trei. Kianitul, turmalina și, evident, diamantul de Maramureș.
Iar pe mine, neîntrebată… acvamarinul cu fulgi de nea. N-o fi diamant, dar e
ca un bulgăre cristalin ”umplut cu mototoale de ziare indigo”.
