FRUMOȘII ANONIMI DIN CENTENAR –  Magazinul Second Hand, nebunia mea colorată!

Dacă ai găsi la vânzare o țoală a Madonnei, ai fi nefericită doar pentru că a fost spălată și nu mai are mirosul divei. Însă, dacă auzi de vreun fan SH, strâmbi din nas din aroganța tricoului tău de plastic nou-nouț, cumpărat din piața de castraveți. Magazinele SH au schimbat strada, să ne fie clar, bunicul a devenit mai tolerant la blugi, bunica i-a adoptat, din prima, mama și-a cumpărat o eșarfă mai nebună, iar, tata și-a dat basca pe șapca sportivă, chiar dacă are încă o burtă activă. Acum niște ani, o prietenă s-a ascuns în cabina de probă, când și-a zărit șeful scormonind cu nevastă-sa prin țoale vechi. Astăzi, însă, toată lumea își dă sms că-s haine faine în nu știu care SH, stiliștii dau fuga pentru artiști, medicii dau fuga pentru copii, toată lumea merge la SH! Așa că nu m-a mirat să aflu că cel mai bogat om din Suedia, miliardarul Kamprad, proprietarul Ikea, s-ar fi îmbrăcat cu haine la mâna a doua. Economie, calitate, inspirație, unicitate. Aici îți dai măsura stilului, nu iei haina de-a gata de pe manechinul din mall, pe care-l vezi replicat pe trei străzi. Du-te la SH și-ți spun cine ești!

Alina Veliscu, antreprenor –  PRET A PORTER

E sărbătoare, vorbim de Centenar peste tot, tu ce ne spui despre subiect?

• Suntem tipul de popor – familie, ne-am apărat mereu ce este al nostru, la alte popoare nu am prea văzut asta, suntem familiști, nu ne rupem legăturile cu părinții, bunicii, nepoții. În străinătate, începând din anii de colegiu, relațiile de familie nu mai sunt atât de puternice ca la noi, oamenii se văd mai rar, fiecare este mai independent, sub acest aspect.

Cam din ce segment de vârstă sunt oamenii ce vin în magazin?

• Vin, mai ales, cei între 18 și 65 de ani, de doi ani, am intrat în ”epoca vintage”, și de atunci, tinerii vin, în mod constant. Fiecare vrea să fie original, prin combinații inedite. Zilnic, cam din 100 de clienți care ne vizitează, sigur, peste jumătate și cumpără.

Ce-i împinge aici pe oamenii mai înstăriți, necesitatea, zgârcenia sau inventivitatea?

• E simplu, au acces la branduri mari, prin prețuri mici. Tinerii vor să fie altfel, să se accesorizeze, cei peste 40, sunt atrași de lucruri necomune, iar cei peste 60, caută ceva comod pentru relaxare în aer liber sau ceva de calitate pentru anotimpul rece.

Linii clasice sau moderne?

• Fetele tind spre moda ”androgină”, spre masculin, geci over sized, haine asimetrice pe care le poartă suprapuse. Se combină printuri diferite, spre exemplu, cămașa în pătrățele la pantaloni în dungi. De asemenea, foarte căutat este brandul Desigual, haina din petice cu dungi și flori, dispuse alternativ. Femeile, 60 plus, au trecut la pantaloni, blugi, raiați, iar bărbații, la hanorace și veste.

În relația vânzător – cumpărător, vreo insistență mai anapoda?

• Da, destule. Uite, un domn pe la 70 de ani a insistat să-și ia un tricou că-i plăcea textura din bumbac, nuanța, mă rog. Doar că era inscripționat cu un mesaj ușor incompatibil de genul ”Sunt un bețiv și vreau…”, nu mai știu exact, oricum cam anapoda pentru el. I-am atras atenția, dar nu, îl plăcea și gata! Apoi, o doamnă, tot pensionară, era înnebunită după un colier. Și ei a trebuit să-i atragem atenția că nu îi vine bine… în buzunar. Se poartă la gât după ce e plătit. Un moment incomod pentru toți.

Din ce țări ne vin mărfurile? Și cam ce mărci?

• Hainele provin din Germania, Italia, Canada, unele sunt noi, altele, aproape noi, pentru că acolo este o altă cultură a bunurilor, oamenii își doresc mereu altceva și schimbă mereu. Avem haine din branduri medii – Zara, H&M, Berska, și mari – Calvin Klein, Guess, Lacoste, Tommy Hilfiger, Ralph Lauren, US Polo ASSN și altele.

Cum recunoaștem ”un accident” de geantă originală, care, în mod normal, te duce la cel puțin mia de euro? 

• Dincolo de Fossil, Michael Kors, Furla, Gucci, avem ediții vechi de Prada și, uneori, Louis Vuitton. Ca să răspund la întrebare – edițiile foarte vechi nu au atâtea însemne ca cele mai puțin actuale. Pe vremuri, căptușeala genții era indicator de autenticitate, materialul, numele imprimat pe el într-un anume fel, în fine. Legile s-au schimbat, producătorul este obligat să-și eticheteze produsul cu multe însemne, traduceri în mai multe limbi, reguli de întreținere și curățare și multe, altele. E valabil și la haine.

M-am prins, cumpăr o geantă Prada de la tine, pun pe mine sacoul ăla, luat acum 2 ani din mall, eventual, cu niște detergent puternic îl fac vintage, îi smulg etichetele, pe care oricum nu le citește nimeni. După care, urc elegant în Mercedes. Pe scaunul rezervat gravidelor, că de 133 e vorba… Eu când vreau să mă joc, vin la tine, doar știi. Hai, la o întrebare ”fără haine”. De ce nu mai trag cu dinții oamenii de tradiționala căsătorie? Implanturile dentare nu au garanție pe viață?!

• Când lucrurile nu mai merg, oamenii se mai și despart. Femeia nu mai poate lua bătaie ”tradițional”, nu mai poate fi înjurată ”tradițional”, nu mai rămâne în căsnicie de gura ”tradițională” a scării blocului. Nu mai este casnică, așa că, acum, un venit constant îi asigură libertate în decizie. În fond, singurătatea nu mai este o povară, acum femeile sunt egale cu bărbații, muncesc cot la cot cu ei, unele câștigă chiar mai bine decât ei.

Ce-ai schimba, de-ai putea, pe aici, pe dincolo?…

• Teatrul de Vară ”Mihai Eminescu” din proximitatea Arenei Naționale, unde mergeam la concerte faine, Moara lui Assan, fostă fabrică de pâine, unde, ușa a devenit propteaua unui morman de gunoi. Nu mai zic de infrastructura orașului că-ți fac praf interviul, e deja clișeu. Aș curăța Marea Neagră de alge, nu sunt biolog, dar merit o zi decentă de plajă pe care plătesc cazare 700 lei/noapte, după un an de muncă. D-aia și prefer să merg cu Sara, fetița mea, în city break, pe-afară. Ieftin și bun.

Ce avem noi și nu au alții, în ”ADN”?

• Mă repet cumva, la noi, familia este puternică. Uite, am o amică americancă, s-a stabilit la București, se îndrăgostise de un român. S-a angajat aici pentru niște ani. Apoi, a plecat în Suedia, alt amor, altă poveste. Acum nu mai știu dacă a rămas acolo. Dar am văzut clar cum avea o relație cu părinții exclusiv video call, iar Crăciunul rămânea subiect de negociat. Și nimeni nu se supăra. Părea a fi un model acolo această abordare, din ce-mi povestea.

Hai și cu iubirea, care este….

• Grija de celălalt. Toleranța, compatibilitate 100% este greu să găsești, dar să existe lucrurile de bază. Până la urmă, toți avem defecte.