Aș fi tentată să cred că Generația Z e metalică și rece, că acești copii digitali născuți între 1995 și 2010 au făcut o săritură Tsukahara în bazinul Internetului și au întors spatele lumii reale, culturii și valorilor clasice. Dar m-aș înșela.
Îi văd peste tot, au direcție, sunt preocupați de viitor, îmi par mult mai maturi și independenți decât noi, când eram pe la vârsta lor.
Emilia Turnescu este o exponentă a GEN Z care îmi confirmă această realitate. Își dezvoltă, cu seriozitate, aptitudinile moștenite de la mama ei, prof. dr. Svetlana Zotina, balerină la Opera din Moscova în anii `90. Deopotrivă, este studentă în ultimul an la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității București.
În 2018, îmi spunea că obiectivul ei este să ajungă pe scena Operei Naționale.
Din 2020, este pe scena Operei Naționale București.
A stat fixată pe obiectiv, de prisos, să mai spun că nu ține clișeul ăla ”Da, dar mama ei era balerină.” Era, dar nimic nu se face fără muncă și planificare. Zecile de diplome, cupe și medalii prin Europa nu au fost rezultatul fetei unei rusoaice talentate. Au în spate o copilărie și o adolescență în care Emilia a mers prin casă mai mult pe poante decât pe tălpi.
Ai ales o facultate umanistă, dar îți dorești o carieră în balet. Unde este locul comun al acestor alegeri?
Am crescut cu manuale și cărți în limba rusă. Studiam limba acasă, citeam din literatură, istorie și civică, voiam să cunosc mediul în care s-a născut și s-a format mama mea. Din școală, am avut un interes și pentru limba engleză, așa că această facultate era în plan încă demult. Sunt la specializarea engleză – bulgară.
Despre legătura dintre literatură și balet, pot spune că la baza fiecărei coregrafii sau a unui balet, există un limbaj scris care își are originile în texte literare, concepte culturale, simboluri (în cazul coregrafiilor moderne). În plus, ambele domenii ne duc cu gândul la umanitate, viață și natură. Fără imaginație și limbaj, nu putem aduce la viață viziunea pe care o avem ca artiști și nici nu putem să ne construim o personalitate articulată.
Cât exersezi pentru un dans? Dacă, să zicem, ai lua o pauză o lună, s-ar pierde mult?
Pentru a dansa impecabil, trebuie să repeți zilnic. Mișcările trebuie să se integreze în corp, până la cel mai mic detaliu, iar sufletul trebuie să fie prezent în miraj. Nu este deloc simplu, unii au nevoie de ceva timp pentru a intra în personaj, pentru a simți fiecare emoție.
Tehnic vorbind, lucrez, în mod individual, peste orele de studiu. Când pierzi mai mult de o zi, se simte diferența, pentru că este mai greu să lucrezi cu un corp rece, cu flexibilitate redusă. După o lună, fără absolut nicio activitate fizică, cu siguranță, este și mai dificil, de aceea se și recomandă ca activitatea, după o pauză prea mare, să se reia treptat.
Ai o colaborare la Opera Națională București. În ce spectacole ai fost distribuită?
În 2020, m-am înscris la o audiție și am fost admisă în trupă. Acesta a fost startul colaborării cu ONB. Într-un an, am dansat în baletele „Don Quijote”, „Giselle”, „Spărgătorul de Nuci”,”Coppelia” și în opere precum „Norma” sau „Turandot”.
În ce proporție negociază talentul cu munca în balet?
În mod clar, talentul trebuie să existe, dar nu vei atinge niciodată performanța, dacă nu depui un efort constant.
Ai educație artistică slavă și toată lumea știe că baletul rusesc se bucură de recunoaștere mondială. Ce e bine în baletul românesc?
Neavând multă experiență, nu pot spune decât că, prin muncă și intenții bune, baletul românesc va crește.
Consider că baletul rusesc a ajuns la performanță pentru că a avut resurse culturale solide, deci și în muzică și beletristică. Însă și oamenii din domeniu muncesc foarte mult pentru performanță. La un moment dat, am realizat că balerinele din Rusia nu insistă pentru a depăși, în rând, pe cea din dreapta sau din stânga. Muncesc pentru a forța limitele propriului corp ca să-și arate întreaga expresivitate artistică. În balet, am observat că rușii au o receptivitate acută la documentare. Nu există ”Ajunge!” sau ”Suficient!”, mereu sunt alte provocări în evoluție.
Te-ai gândit să te muți la Moscova, pentru o scenă mai mare?
Merg, adesea, la Moscova, la rudele mamei mele, așa că am cunoscut stilul de viață de acolo. În fiecare călătorie mă și documentez, nu este doar o vacanță la rude. Însă, nu m-am gândit niciodată să mă mut în Rusia, eu m-am născut aici.
Faci balet de la vârsta de 3 ani. După 17 ani, mai există lecții ”de la mama”?
De la fiecare om putem învăța ceva și, la rândul nostru, putem da cunoștințele acumulate mai departe. Încă învăț anumite lucruri, fiindcă în balet nu există o anumită treaptă pe care trebuie să o atingi. Baletul este o învățare continuă.
