Nu are niciun rost să mă întorc ieri, pentru că atunci eram o persoană diferită, spunea Alice în clasica poveste, oricând bună de pus pe gânduri. O persoană diferită, cu o abordare diferită, semnează regia și coregrafia spectacolului de balet ”Alice în Țara Minunilor”, la Teatrul de Operetă și Musical ”Ion Dacian” – maestrul italian Damiano Bisozzi.
Recunoscut pentru rolurile de dansator principal în secvențele coregrafice din filme hollywoodiene ca ”Turistul” sau ”Nine”, arhitectul unor festivaluri dincoace și dincolo de Ocean, Damiano Bisozzi ne vorbește, aici, despre artă, proiecte, viață și dragoste.
Cum a startat colaborarea cu România? Primul contact?
Din pură întâmplare. Am fost contactat de organizații de aici ca profesor-invitat pentru diverse stagii. Odată ajuns în România, m-am întâlnit cu un prieten drag, Renzo Rossi, managerul meu, care mi-a prezentat-o pe prim balerina de la Teatrul de Operetă ”Ion Dacian”, Iolanda Petrescu. Regizorii, văzând trailerul operei de balet la ”Jack Spintecătorul”, pe care-l pusesem în scenă în Italia, și-au dorit să mă cunoască. Așa a început aventura mea românească, cu teatrul în sine.
Ce au în comun italienii cu românii? Și ce îi diferențiază?
Multe lucruri, fiind țări de aceeași origine latină, sunt foarte ospitalieri și prietenoși și eu, personal, aici, în România, mă simt ca acasă. Altfel, nicio diferență. Pentru mine, suntem toți la fel.
Unde se află azi coregrafia românească?
Am participat la diverse competiții ca jurat și trebuie să spun că România este plină de talente, cu adevărat, de înalt nivel. Totuși, din ce am văzut, dansul modern este încă insuficient dezvoltat și mi-aș dori să fiu cel care să aducă un nou stil de dans modern.
Ce a însemnat proiectul Alice? Și ce mai urmează?
Ca poveste, ”Alice în Țara Minunilor” m-a fascinat mereu, nu doar în copilărie. A fost un privilegiu și o onoare să semnez coregrafia și regia acestui spectacol care acum este stabil. Colaborând cu teatrul de operetă, am realizat opera de balet ”Alice în Țara Minununilor”, după scrierea lui Lewis Caroll, cu magnifica muzică a maestrului Diego Mecchi. Iar spectacolul a înregistrat un succes uriaș.
În pregătire, este ”Jack Spintecătorul”, după cartea lui Kerri Maniscalco, unde mă voi ocupa de coregrafie, tot pe muzica lui Diego Mecchi. Opereta de aici are o echipă câștigătoare, vom face lucruri grozave împreună! Iar Alice a fost doar începutul unei mari aventuri de trăit din plin. Aș dori să fac o mulțumire oficială regizorului Cristi Albu care a crezut în arta noastră.
Va deveni spectacol și în Italia?
Deocamdată, nu. Alice a fost creată special pentru publicul român, dar ne străduim să o aducem atât în Italia, cât și în afara ei.
Înțeleg că proiectați o colaborare și cu Liceul de Coregrafie ”Floria Capsali”. La ce vă gândiți exact?
Sunt onorat să încep o minunată colaborare, abia aștept această aventură! Va fi un factor de creștere, atât pentru mine, cât și pentru dansatorii din liceu. Am multe în minte, inclusiv, schimburi culturale cu Italia. Restul… surpriză!
Ați jucat și în filme. În ”Turistul”, de pildă. Vă amintiți ceva amuzant de pe platoul de filmare?
Da, cariera mea artistică înseamnă și participarea în ”Turistul” – o experiență minunată! Dar prima mea mare dragoste nu se uită niciodată, și, aici, mă refer la ”Notre Dame de Paris”, ca protagonist. Momente amuzante?! Sunt multe… Le voi purta, mereu, însă doar cu mine.
Pentru că Tango – Marea Dragoste este o revistă de cultură și iubire, ce reprezintă iubirea pentru dumneavoastră?
Pentru mine, cuvântul dragoste este cel mai puternic cuvânt din această lume. Dragostea nu poate fi explicată, poate fi doar simțită, dragostea te face să te simți bine și, uneori, chiar să suferi. În această lume, ar fi nevoie de mai multă iubire și lucrurile ar merge mult mai bine. Un sfat pe care îl dau tuturor este să iubești, pentru că, numai iubind, poți avea o viață mai bună.
Când vă gândiți la iubire, care este primul cântec care vă vine în minte din repertoriul italian?
”I will marry you because” a lui Eros Ramazotti. De fapt, este și melodia pe care o cânt, din amuzament, când ies cu prietenii la karaoke.
Ce faceți cu timpul liber? Sau el cu dumneavoastră?
Am multe hobby-uri. Când nu lucrez, iubesc pescuitul, echitația, îmi place să mă plimb atât la mare, cât și la munte. Să vă spun exact, îmi place să încerc totul în viață. Important este că mă face să mă simt bine cu mine.
”Țara Minunilor” este Graalul de neatins într-o viață?
Viața însăși este minunată, dar mulți oameni nu realizează acest lucru. Prin viață, trebuie să fim mereu pozitivi și să zâmbim în fiecare zi a vieții noastre. Viața este un dar. Și așa cum spun mereu: Fă din viața ta un vis și din vis o realitate.
Legat de proiectele lui Damiano Bisozzi la București, am captat reacții din partea unor parteneri de proiect.
Pentru Iolanda Petrescu, prim balerină a Teatrului de Operetă și Musical ”Ion Dacian”, absolventă a Academiei de Balet Bolșoi din Moscova, coordonator al acestui proiect, dansul este: ”Condiția stării de bine, o manifestare a bucuriei sau o cale a devenirii. Nu este o strategie de a camufla chinul.
Doza de perseverență face diferența, în timp, între profesioniști și amatori. Pentru prima categorie, există un set de reguli, pentru cealaltă, dansul este o întruchipare a libertății. Dar, cu toții dansăm! Pentru că fascinația și extazul dobândite prin dans surclasează, lejer, orice altă plăcere. Dansul există, pur și simplu, în noi și nu are nevoie de nicio validare.
Nu ne putem opri din dans, chiar dacă nu mai suntem în perimetrul scenei. Scena oferă, într-adevăr, o stare pe care, în pofida oricăror strădanii, nu o mai regăsești! Însă bucuria de a dansa rămâne la fel de intensă.
Alice în Țara Minunilor este o resetare a poziționării mele în teatru. De la solist balet, coregraf și asistent coregraf, la coordonator proiect. Reușita acestui proiect i se datorează într-o mare măsură managementului teatrului, reprezentat prin Bianca Ionescu și Cristi Albu, oameni care practică valori.
Mecanismul spectacolului a fost pus în mișcare de brand național 100% românesc. Oameni pe care i-am dus cu mine în cosmosul ficțiunii și care m-au asigurat că nu vor exista decalaje între dorință și realitate. Neprețuit. Colaborarea cu Liceul de Coregrafie Floria Capsali, unde sunt și profesor, nu a fost o necesitate – ci o ambiție. Un teritoriu proaspăt cu copii de o frumusețe și inteligență demne de orice manifestare artistică, capabili să exploreze orice noțiune de necunoscut propusă de coregraf. Fabulos!
La reușita acestui proiect a stat încrederea mea în echipa balerinilor profesioniști -colegii mei- care au explorat coregrafia și au crescut o floră și o faună pe măsura diversității coregrafice. Minunat! 
Despre Damiano și Levnte Szasz, cei pe care i-am ales pentru coregrafie și asistent coregrafie, aș putea vorbi nesfârșit de mult. Îi iubesc pe fiecare în parte. Succesul stă în alegerea echipei, în perseverența și în ambiția de a ajunge unde ți-ai propus. Alice – a fost muntele meu! Toti cei menționați m-au ajutat să urc în vârf și să văd următoarele perspective. Tuturor le port o rafinată considerație.
Cum în spectacol, apar și balerine de la Capsali, am prins-o în întrebare și pe Mădălina Giurgescu, profesoară de matematică, directoarea Liceului de Coregrafie ”Floria Capsali”. În două luni de mandat, deja se văd faptele la această școală. A făcut demersurile necesare ca ziua de 25 februarie să fie declarată Ziua Liceului (data de naștere a Floriei Capsali), iar la mai puțin de o lună, dă startul unui parteneriat cu coregraful italian. 
Pentru directoare, locul comun în dihotomia matematică-balet se găsește „În creație, pasiune și disciplină. Și la matematică și la balet (am făcut balet în copilărie) trebuie să muncești enorm ca să ai rezultate. Iar ca să ai rezultate, este nevoie de disciplină. Colaborarea cu Damiano se înscrie în această triadă creație – pasiune – disciplină. Și va fi benefică pentru că ambele școli de dans, și română, și italiană, sunt extrem de puternice. 
Damiano a adus un suflu nou, iar la această nouă Alice, au contribuit și elevi de la liceul nostru. În egală măsură, a contribuit și Iolanda Petrescu, coordonator de proiect, totodată, profesor la Floria Capsali. Coregraful s-a oferit să susțină o serie de workshopuri pentru elevii noștri. Vrem să startăm o colaborare între liceul nostru și o școală de balet din Italia. Sunt convinsă că vom face lucruri frumoase împreună.”
DTP: reporter colaborator Lea Thaisa Ofițeru.
