Miracolele sunt în lucruri mici. Coincidențe. Nu căutați îngeri la metrou, magi, pe străzi. Fiți atenți în jur! Dacă crezi, vezi! Vezi al naibii de bine. Vezi imposibilul, posibil.
Banalitatea unui ghiveci
O zi gri de iulie 2022. Norii aruncau nevrotic cu apă, în cădere haotică, vântul dădea cap în cap copacii din fața blocului, alergam, de zor, spre intrarea blocului. Și, exact ca Tom care aleargă și se sucește pe călcâie că-l vede pe Jerry, așa m-am întors eu în vijelie. Văzusem un snop de frunze filiforme, cu rădăcini, lângă un mușuroi de noroi, și, la un metru distanță, ghiveciul în care locuise planta.
Am căutat vecina, am aflat că n-o mai dorește, că o are de ani de zile, dar e iarbă fără flori. În fine, am plecat cu ghiveciul în mână, am replantat foioasa cu pământ vitaminizat, am instatat-o pe balcon, și, gata, episodul l-am clasat la eveniment banal: vânt, cade un ghiveci, îl recuperezi, punct.
FOTO: Alexandru Hostinaru
Deși îngrijită, hrănită, dichisită, planta n-a înflorit niciodată, în patru luni, vecina avea dreptate.Verdict: foioasă de birou. Așa că, prin noiembrie, am decis s-o plantez în fața blocului, aveam destule ierburi prin casă.
Un vecin, văzănd că sap pământul cu paleta de tort (aia e!), m-a răstignit cu arătătorul în aer: În fața blocului nu crește nimic, dar, nimic! Terenul este arid și nisipos, nici buruiana nu crește, decizia mea e deosebit de proastă. Am plantat-o, justificându-mă, vinovat, că am un motan și ronțăie frunze și nici nu vreau să arunc planta la ghenă.
Ioana, înger de Crăciun
Ioana Este foarte frumoasă, ochi de căprioară, migdalați, gura ideală, în opinia unui sculptor, cea cu colțuri discret arcuite în jos, frunte înălțată de înțelepciune, cocktail vitaminic, mix de copil și adult, cu chef de joacă în țarcul cu bile, dar și cu maturitate discursivă, cu abilitatea de a abstractiza dialogul, jonglând cu idei și emoții.
În ziua de Crăciun, Ioana a trecut Dincolo.
Plecarea Ioanei a adunat gașca din cartier, într-o empatie incredibilă la niște copii de 19 ani. Ioana este și prietena Inei, fiica mea.
Această empatie curge lin și firesc și în ziua de azi, așa cum se va întâmpla întreaga lor viață. Ioana este cu ei.
La orice aniversare, există dedicații pentru Ioana. În festivaluri, există dedicații pentru Ioana. Copiii au făcut, practic, o fortăreață de iubire în jurul energiei numită Ioana și a părinților ei. Prin Ioana, ne-am cunoscut și noi, ceilalți, care nu ne-am văzut, vreodată, și am descoperit locuri comune, legând prietenii zdravene. Că așa a vrut ea. Ioana apare în așa-zise coincidențe, la acești copii, în fel și chip, dar nu este locul să vorbesc aici despre Taină.
Ioana iubea rozul
…. în toate formele lui, de la o pălăriuță franțuzită, la un pluș-flamingo supradimensionat, de la obiecte de vestimentație, la alte suite din camera ei.
Preferința pentru roz, în psihologia culorilor, reprezintă feminitate, compasiune, iubire, grijă, fragilitate. El temperează pasiunea roșului, înlocuind-o cu o energie blândă.
A venit ziua de pomenire a Ioanei, în martie 2023. Ina a plecat spre evenimentul dedicat Ioanei de părinți, în casa familiei Dana și Mihai Mureșanu.
Eu, spre muncă. M-am întors din drum, din nou, ca la Tom cu Jerry: planta orfană din fața blocului înflorise în roz. M-am trezit șoptind: Azi, Ioana!
În brumă, în frigul de martie, o floare roz cu tulpină suplă, între câteva frunzulițe. Am înlemnit. Plantă înflorea! Nu la mine, nu la vecina, ci în pământ geruit, în pământ steril, unde nu crește nici iarba.
Înflorise de ziua pomenirii Ioanei, de trei luni. Nu face omul, ce poate Domnul! Am sunat vecina cu ghiveciul, nu credea că planta ei, veche de un deceniu, înflorea! S-a crucit când a văzut-o.
Miracol pe roz. Culoarea preferată a Ioanei.
A trecut timpul, în casă stres cu licența la facultate. În preziua examenului, iar a înflorit. Am zis: Tu nu ești orice floare! A doua zi, examenul s-a trecut cu succes.
Mi-am zis, nu poate înflori de o mie de ori într-un an. M-am înșelat. Înflorea când Trebuia. În ziua așteptării unei vești, esențiale pentru mine, iar a înflorit.
Deci, anul acesta, foioasa a înflorit de trei ori în momente cheie, în anotimpuri diferite. Am început să o ud, forțam… Inutil. Înflorea când voia ea. Omul nu trebuie să forțeze taina. Greșisem.
Plantă asta, prin evoluția ei întru iubire, spulberă toată istoria ei științifică, documentată academic. Crinul Fermecat, Crin de ploaie roz, Crinul Zânelor. Așa se numește în popor această plantă cu denumire științifică Zephyrantes Rosea. Logica biologilor ar spune că planta asta, cu origini în țări calde din America de Sud, mai ales, Columbia, înflorește, ca excepție, de două ori pe an. Nici nu trebuie lăsați bulbii in pământ iarna, trebuie udată și fixată în pământ fertil.
Miracolul roz a spulberat rânduiala științifică. A înflorit de trei ori, și în martie, și în iunie, și în august, la zi mare, Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul (prenumele Ioanei).
Așa mi-am amintit ce spunea Einstein: Coincidențele sunt felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim.
Într-o zi cu ploaie, Crinul de ploaie roz a venit în casa mea.
La mulți ani în Lumina Necreată de om, Ioana, iubită, care azi ai fi avut 20 de ani pământești.
E sărbătoare mare în cer, te sărbătorim și noi cum ne pricepem, așa mici și nepricepuți în cele sfinte și adevărate.
Mulțumim că ne Ești!
FOTO CREDIT: arhiva familiei Mureșanu.
