Toate tăcerile mele vorbesc.
Cuvintele?! Doar se rostogolesc.
Mi-ai spus odată: Ești nerv, ești umor.
Era scut de miere de prea mult dor.
Altădată, râdeai: Ce vioi curgi pe drum!
Eu fugeam de-o idee, să se facă scrum.
Și când erai trist, mai grozav mă jucam,
Eram jucărie cu repertoriu-n program.
Pe mine, așa ușor, m-ai pricepe,
În destin, de-ai fi fost, tu, suflet pereche.
Categorii:
Fără categorie