Eram parte din generația cu cheia de gât, fără ca eu să am vreuna pentru că la țară cheia rămânea în grija bunicilor. Faptul că era cineva pe-acasă când veneai de la școală aducea o comunicare înăsprită de rigiditatea triunghiului Hai la masă! – Cum a fost la școală? – Ia să văd temele! Imperativul ”Să-nvățăm și iar să-nvățăm!” nu se oprea odată cu televizorul, ne confisca copilăria, se lipea de gurile și privirile părinților, bunicilor. Experimentul comunist reușise. Evadam din triunghi printr-un colac de salvare vulcanizat cu monolog: în grădină, cântând, patetic sub craca de cais, iubirea pierdută, ca aia de la Albumul Duminical, dansând cu jaluzelele trase, ca nimeni din curte să nu se prindă că nu înveți, scriind în neștire în jurnale doruri închipuite și, mai ales, citind. Cartea, ușa spre lumi, amoare, intrigi incredibile. Spunem că azi copiii nu citesc, pe jumătate adevărat, noi am citit enorm și pentru că acolo ne-a dus colacul de salvare. Orice copil și-ar fi dorit să fie scos din monolog de întrebări adevărate: La ce te gândești? Ești fericit?
De vorbă, cu o fetiță care, prin cursurile de la Miss Ali’s Stage School, a cântat alături de Gilbert O’Sullivan la Bordgais Energy Theatre din Dublin.
Anca Ioana Dumbravă, 11 ani, Dublin
Ce crezi ca va fi în România peste 100 de ani? Vom fi umani sau robotizați?
- O să ajungem o ţară fără oameni, doar tehnologie. O sa fim așa de schimbați ca şi cum nu am mai exista! Cu siguranță, nu o să mai fie ca acum, din cauza tehnologiei vom crede toți că nu mai suntem buni de nimic.
Dacă ai fi o Power Girl și ai zbura peste România ce ai schimba?
- Aş schimba clădirile, să fie mai întreținute și mai rezistente să nu cadă peste oameni.
Ce are satul și nu are orașul?
- Satul e plin de natură, de viață și de libertate. Dar orașul e încărcat de mașini și magazine, ceea ce e și rău, și bine.
Ce are orașul și nu are satul?
- Orașul are oameni sinceri, parcuri unde se joacă copiii și piețe care te pot ajuta să nu pierzi din viață. Dar satul nu are, câteodată, apă caldă, iar, copii nu sunt aproape deloc.
Culoare sau sunet?
- Aleg culoarea pentru că ajută de multe ori să vezi realitatea în care trăiești. Când ești trist, culoarea o să te ajute.
Ce crezi că a fost comunismul?
- Am auzit că în perioada aia nu erau lucrurile prea bune, dar nu știu prea multe.
Dacă ai fi turist străin în țara noastră, ce ți-ar plăcea la români?
- Aș spune că românii sunt buni la suflet și curajoşi, totuşi, nu prea serioși.
Care crezi ca e meseria care ajută cel mai mult omul?
- Meseria de a fi bun la suflet, dacă omul este bun, o să ajute și pe alții să fie la fel.
Ce este un lift care tot urcă?
- Ai șanse să ajungi mai repede la ce-ți dorești, dacă muncești mult.
Dar o scară?
- Pe o scară este mai dificil deoarece trebuie să urci treaptă cu treaptă și să-ți iei forța în picioare, să te lupți pentru ce vrei.
Esti o conștiință superinteligentă din altă galaxie, arunci un praf magic peste țară? Pentru ce?
- Aş arunca un praf magic peste România pentru a deveni o țară mai puternică și mai muncitoare de atât.
Cum ai ajutat tu pe cineva fără să te gândești la beneficiu?
- Un copil căzuse în parc și eu l-am ajutat să se ridice de jos când nimeni altcineva nu a intervenit. Chiar dacă nu mi-a zis ”Mulțumesc!” eu am fost fericită să-l ajut.
A fost necesar să fii vreodată foarte curajoasă?
- La prima competiție de alergat. Dar și când am cântat la scenă liberă, doar la început, pe urmă am fost fericită că mă aflu acolo.
Dacă ai putea defini iubirea, ea ar fi…
- Iubirea este sinceră, sufletească și grijuloasă.
Un mesaj pentru oameni ar fi…
- Să nu renunți niciodată la vis pentru că știu și eu, știu și alții, că, odată, o să ajungi acolo.
