fbpx
„De profesie, OM, încerc să las o urmă cu tocul pe hârtie. Nu cred în tocuri roșii. Fac zgomot.“

Revelioane, revelioane!

de

Anul este competiția cu tine însăți/însuți, ceilalți nefiind decât unitate de măsură la care, opțional, te-ai putea raporta. O competiție pentru a fi mai performant, mai bun, ca imperativ fără zahăr, cumsecade, atent la cinicul căruia i se umple gura de proslăvirea iubirii. Și vine Revelionul, îți faci bilanțul, iese bine, iese rău, ești singurul responsabil, prin alegeri, decizii din 364 de zile. Te analizezi emoțional doar în 31 decembrie, când celelalte sute de zile îți zdrăngăneau în ureche că ești sau nu pe drumul ăl bun. Revelion, Deșteptarea!, Trezirea! (din franceză), așa că în loc să-ți bâzâi în pumn, dă-te un pas înapoi și privește-ți anul. Dacă o mai dai în bară și prin 2019, măcar să fie alte greșeli, doar nu vrei să devii banal.

Orice schimbare de voie sau nevoie doare ca naiba, dar, ce, când mânânci ceva anapoda nu ți se face greață?! Ai scuipat, gata, te-ai liniștit, și, mai grozav, te-ai trezit din comoditate, toleranță, platitudine. Au evreii o vorbă –  când ești prea dulce, oamenii te mănâncă, când ești prea amar, oamenii te scuipă – așa că numai tu trebuie să schimbi ceva. Dumnezeu te-a așezat pe pământ, demn, în picioare, ai mers de-a bușilea până la un an ca să-ți faci picioare viguroase, bune de drum, și când te-ai ridicat, te-nvârtiși ce te-nvârtiși, și te-ai întors la mersul patruped pentru un praf de iubire sau de arginți.

Ați vrea să vorbesc de șampanie, globulețe și rochii cu sclipici. Nu pot.

  • Singuraticul. E, din păcate, perioada în care singurătatea este gestionată amarnic prin lume, omul copleșit de falimentul în dragoste sau în afaceri, nu le mai poate duce, apare boala, apar gesturile extreme. Familia, prietenii unui atare om nu au solicitat în ditamai anul asistență medicală ca să nu se ajungă la ”nu mă așteptam la el, era politicos, retras, nu-l credeam capabil”, când, tocmai cumințenia asta trebuia să dea de gândit. Cele mai multe sinucideri nu sunt în timp de război, atunci, drama colectivă unește oamenii, ci, pe pace, când fiecare își vede de ”treaba” lui.  Să lăsăm porcăria aia ”nu mă duc, că zice lumea că sunt nebun”, nebunia e dincolo de gardul spitalului. Nebunie e să alergi pentru bani de dimineață până noaptea, uitând că o familie cerșește o îmbrățișare, nebunie e să trădezi în dragoste din neasumarea corectă a îmbătrânirii, să-ți dovedești că ești șmecher și că poți. Și mai sunt niște tipuri de nebunii. Așa că n-o să-i zic nebunia de Revelion, ci, tristețea excesivă ce reclamă suport specializat, ca să zburde iar serotonina prin creier.
  • Excepționala. De Revelion, mai e categoria femeilor care așteaptă bărbatul perfect, răbdătoare, de la an la an, de la brad la brad, de la un revelion la altul. Nu există om perfect, dar există iubire perfectă, care, după mine, este atunci când râzi mult, nu te plictisești, îți antrenează mintea și te simți protejat/ă.
  • Depersonalizata. De Revelion, apare și femeia înțepenită în corsete care negociază prost cu vârsta matură, zice ea, din cauza lui. Dar, iarăși, e din cauza ei. Și-a arătat vulnerabilitatea și el i-o infectează cu observații purulente despre greutate, aspect, vârstă. A mitraliat-o pe săraca femeie de nu și-a mai ridicat atitudinea din pământ să-i vadă burta, chelia, dioptria. E vina lui?! Deloc!
  • Aspiranta la inel. La trecerea dintre ani, apare și amanta eternă, care merge la chef cu prietenii și colegii pentru că el nu a putut divorța nici anul acesta din cauza triunghiului copilul, averea și procesul. La miezul nopții, oamenii se vor îmbrățișa, na, ține și tu o artificie în mână, poate intri mai luminată în 2019, să-l privești pe cel care-ți trebuie.
  • Independenta. Pe femeia aceasta o plac rău, e deșteaptă, are în buzunar agenda de evenimente culturale pentru Revelion, privește selectiv, ascultă selectiv, se bucură de viață și consideră că bărbatul este un sprijin opțional, nu o cârjă. D-aia este intimidantă pentru unii bărbați. Dacă apare iubirea, este foarte bine, dacă nu, asta e, pe ea nu o poți înghesui în pătrățica unui cuplu incomod. Sună lumea de Revelion, se bucură că intră într-un nou an pentru că are o groază de proiecte. Mintea ei este prea ocupată ca să lenevească în siropuri de victimizare, ba că are o vârstă, ba că n-are copil, nu are timp să privească la capra vecinului. Trăiește frumos.

Nu există singurătate, nici măcar de Revelion, că mergi la munte sau la mare, că stai acasă în pijama cu omul drag și vedeți o comedie răsuflată, că vorbești cu lume on line sau ciocnești șampanie cu necunoscuți la concertul din Piață, nu există singurătate. Unica singurătate este cea din capul nostru. Un duș scoțian, o scuturare zdravănă, un zâmbet de-adevăratelea și, hai, cu dreptul în 2019!

La mulți ani cu sănătate, că-i mai bună decât toate!

 

 

 

 

Categorii:
Fără categorie

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

!--/Google Analytics -->