Dragii mei, dragi,
Vreau să vă spun câteva lucruri, care sper să vă fie de folos, chiar dacă acum nu le vedeți o importanță imediată.
Mamele nu-și amintesc în acești 14 ani ceva esențial din viața lor și doar a lor. Eu, nu-mi amintesc, de pildă, ce făceam în primăvara anului X sau în iarna anului Y. Nu-mi amintesc clar când și de la cine am primit flori, însă știu ziua în care copiii mei mi-au adus o floare.
Îmi mai amintesc, cu precizie de ceas, ziua în care au căzut de pe bicicletă sau au fost pe scenă la grădiniță sau în școli cu o coroniță. Iarăși, îmi amintesc când stăteam, la plajă, ca o zebră în două picioare, bronzată în dungi, răcnindu-le numele pentru că energia lor se pusese cu marea. Cu siguranță, atunci toată plaja le-a aflat numele.
Cât sunteți mici, părinții oferă trepte pitice de cunoaștere, o notă muzicală, un pas de balet, un cântecel în franceză, o piesă de teatru. Să știți că părinții n-au mereu chef să citească, dar deseori am văzut mame citind în autobuz lângă copii, doar ca să ii inspire. Fiecare era cu cartea lui. Mamă și copil.
Însă când omul intră în adolescență, totul se schimbă. Îmi amintesc limpede vorbele unui medic neonatolog: Nu mai citiți cărți despre bebeluși, citiți despre adolescență!
Și, culmea, primul clopoțel al adolescenței vine în grupuri, la școală sau în cartier. Dacă, însă, educația este solidă în casă, nu mai contează părerea celor care evaluează după haine ”de firmă”. Adolescența este o perioadă de transformări, copiii luptă și ei cum pot cu schimbarea, nevoia de recunoaștere, integrare devine mare.
Dar, pesemne, că nu sunteți luați de noul val, și v-ați prins de acasă că importante sunt doar materialele textile naturale – bumbacul, lâna, mătasea și inul. Restul e publicitate. Un oraș cu mulți adolescenți uniformizați în tricoul cutare și adidașii cutare – rătăcire prin propria viață. Brandul, biblia citadină. Firește că sunteți copii buni, deștepți, aduceți evoluție. Eu, asta din Generația X, mă adresez vouă, din Generația Z.
Și mai am ceva să vă spun. Engleza este și limba banului, pot înțelege asta, firește. Dar nu voi obosi să amintesc câteva cuvinte, folosite eronat și la TV, din limba în care ai spus ”mamă”, ”tată”, ”te iubesc”.
Revin la unele greșeli din mass media. Să nu credeți că cineva vă laudă dacă spune că ați făcut ceva ”salutar”, termenul se referă la ”salvator”. Sau dacă zice unul că l-ai forțat, prin ”fortuit”, alo!, n-ai greșit cu nimic, pentru că sensul este ”întâmplător”.
Dacă ești lăudat pentru că, prin energia ta, iei boala cu mâna, că ai avea o atitudine ”vindicativă”, omul ăla nu te laudă, este în eroare, sensul cuvântului duce la ”răzbunător”. Când unul se descrie un tip ”versatil”, băiatul nu e versat, ci ”își schimbă repede părerea”.
Am trecut și eu pe acolo. Ca să nu par un guru filfizon, uite, o prostie din copilăria mea. Am vrut să-i fac o surpriză bunicii, ca să nu mai cumpere stafide pentru cozonac. Am plantat câteva stafide să ne crească stafidul în curte. Voila! Mai târziu, am avut un profesor remarcabil, care spunea că nu există zi din viața lui în care să nu caute un cuvânt în dicționar. Toată viața învățăm și, astfel, mai punem la treabă niște circuite prin creieraș.
Veti deveni adulți de toată isprava. În blugi și un tricou simplu. Alb, gen. 🙂
Foto: concept Lea Ofițeru
