Nebunia mea frumoasă a devenit realitate prin sacrificiul mistic ”doi polipi pentru o bicicletă”. Aveam vreo 9 ani când am intrat în negocieri cu tata. Condiția lui era să-mi pun pe tavă (de ORL) polipii bolnăvicioși, dar, cu curaj și demnitate, iar, a mea, să zboare un Pegas la noi în curte – bicicletă românească lansată în 1975, sub sloganul ”Pegasul cucerește orașul”. Am stat cuminte, nici nu avea cum să fie altfel, eram o mumie legată fedeleș în brațele infirmierei Anestezia Comunistoida. Nu am plâns deloc, pentru că am răcnit, plângeau a panică doar copiii din sala de așteptare. De atunci, până la perioada București, am pedalat printre multe speranțe și întâmplări frumoase. La sfert de veac, mă-ntorc la bicicletă, nu mai am drumeagurile din lunca Dunării, dar am toate trotuarele orașului. De ce?! Pentru că ceilalți sunt în automobile.
George Marinescu de la Drag Bicycles Romania trasează în chenare de argument pasiunea pentru bicicletă, dar asta nu înseamnă că eu nu pot sări din ele. Pedalare plăcută prin informația livrată de profesionist!
- Sunteți ”vânzătorul de sănătate”, lumea conștientizează asta?
- Cei mai mulți da, dar, sunt și cei care achiziționează o bicicletă pentru că așa este trendul.
- Orașul a devenit o pistă de mașini, dar pedalez pe trotuar, pietonii sunt generoși în context. Dacă vrei, se poate!
- Din păcate, suntem, încă, o societate pentru care automobilul primează. Infrastructura nu ne ajută încă, dar puterea este la noi. Astfel, cu puțină muncă se poate.
- Oamenii caută biciclete ”profi” sau ”firești”, de pedalat spre muncă?
- Prima bicicletă, în general, este un entrey level, a doua este altă poveste: sunt interesați și de specificațiile tehnice și de echiparea bicicletei.
- Mi se pare anapoda să văd oameni care apasă pe accelerație ca să ajungă la parc, cu bicicleta cocoțată pe automobil. Cum ar veni, stai trei ore în trafic pentru o oră de pedalat în parc. De ce nu plecăm spre parc pe bicicletă, însuși acest drum tur-retur este un exercițiu.
- Sunt multe zone în care nu ai cum să circuli pe trotuar din cauza automobilelor parcate. Dacă mergi pe lângă bulevardele principale inspiri și foarte multe noxe din cauza traficului.
- Eu merg pe străduțe șerpuite spre job, fără viteză și stres. Dincolo de estetica peisajului, case vechi și tonuri de toamnă, este adevărat că și pedalarea ”a la promenade” tonifiază mușchii?
- Pedalatul face mai mult decât atât, pe lângă tonifierea mușchilor și caloriile arse, ne ajută să ne și relaxăm.
- Ce măsuri ne luăm în sezonul rece, de vrem cu bicicleta?
- Există echipamente specifice sezonului rece pentru cei care vor să pedaleze sportiv, iar cei care pedalează lejer se pot îmbrăca normal, numai două accesorii fiind importante: un fular și o pereche de mănuși de iarnă, speciale pentru cicliști.
- De câțiva ani, mi se pare că s-a revenit la bicicletă.
- Sincer, nu cred că a lipsit, doar că acum oamenii au început să se specializeze (mountain biking, ciclism rutier, downhill), se informează și știu ce vor.
- Eu o să insist. Maria Mihăescu, curtezana recunoscută ca Mița Biciclista, este prima femeie care a adus moda velo în București. Cum umplem, din nou, orașul cu fete pe biciclete?
- Cu un trafic mai sigur și o infrastructură mai bună. Dacă nu pot pedala în siguranță, majoritatea doamnelor și domnișoarelor preferă să nu o facă.
- În adolescența mea, erau zile în care circulau doar mașini cu numere cu soț, în altele, fără soț, mă rog, din altă motivație. Este o soluție agreată în unele țări din UE.
- Clar ar ajuta. Dacă s-ar reduce numărul de automobile în orașe, toți am avea de câștigat.
- Am văzut la magazin, că oferiți și servicii de depanare gratuite. Este parte din promovarea culturii velo?
- Este din pasiune pentru ciclism, avem tarife pentru orice serviciu, dar preferăm să nu le aplicăm.
- Dacă facem un top, lumea ce preferă?
- Bicicleta de mers la muncă, la munte, în parc și la drum lung.
- Când revăd filme vechi ca ”Buletin de București”, mă fură șoseaua liberă, firul epic devine secundar. Astăzi, multe capitale sunt aglomerate, au aceeași problemă. Am văzut pe afară oameni care-și parcau automobilele la periferia orașului, iar, de acolo, spre job, plecau cu bicicleta. Eu cred că, pe undeva, este și o problemă de educație la nivel de individ. Sau suntem mai comozi.
- Revenim la infrastructură, dar și o educație oferită copiilor încă de pe băncile școlii este binevenită.
- O poveste velo care te-a marcat la magazin, dincolo de profesie.
- Un exemplu ar putea fi: o domnișoară care a învățat să meargă pe bicicletă în ziua în care a început să își caute bicicletă. A învățat testând biciclete.
Între timp, pedala auto și pedala velo își negociază prioritatea, dar, cum nu ne naștem șoferi sau bicicliști, ci oameni, vom continua să ne privim prin trafic cu îngăduință. În ce mă privește, voi continua să descopăr alte străduțe frumoase și vechi prin oraș, încercând să pricep mai bine diferența între necesitate și moft.
Eu, șoferița, cu piciorul pe pedala de bicicletă.
