Actrița Veronica Gheorghe ne-a adunat prin vers și intrerpretare de vibrație înaltă, sâmbătă seara, 11 martie, la Ceainăria SanThe Fitoceainărie din Capitală.
Într-un spațiu romantic, dar, deopotrivă, ludic, asemeni celor din poveștile cu căsuțe de turtă dulce, actrița ne-a aruncat, pentru două ore, în iubirea-vers, în toate formele ei – simțirea ei, pierderea ei, tânjirea, iubirea primită, iubirea respinsă, dorul după cel pierdut, dragostea ludică sau gravă, iubirea cu și fără sens, dependența de mai bine și mai bun.
Când artista a pășit în poezie, tramvaiul, care sfornăia pe lângă fereastra ceainăriei, se auzea din ce în ce mai îndepărtat, vers după vers, până nu l-am mai auzit deloc. Intrasem cu toții în mirajul poetic al Veronicăi.
Deși poemele alese erau scrise de poeți din timpuri diferite, țări diferite, culturi diferite, s-a relevat, încă o dată, că iubirea ține pământul. Toți scriitorii aveau ca loc comun vibrația din dragoste, spusă altfel, despre același mister.
Pentru Veronica Gheroghe ”metatextul e important să se ne preocupe și să ne absoarbă, să nu acceptăm să ne deconectăm de la natura noastră interioară și nici de la cea exterioară.”. Prin această seară, frumoasa actriță și-a atins proiectul de a readuce publicului pofta de a respira prin vers, de a se redescoperi în poveștile versificate care ne transformă în emoție pură.
Repertoriul ales ne-a purtat de la Prevert la Eminescu, de la Nichita la Blandiana, de la Arghezi la Minulescu, de la Apollinaire la Pillat, într-un dans al versului acroșat cu și pentru Femeie.
Pentru că Evele sunt dragoste, zâmbet, lacrimă și grijă, sunt născătoare de lume, fără a cere nimic.
Mai jos, o recitare ca o sărbătoare:
