Oamenii care citesc aceleași cărți, care rezonează cu aceleași culori sau aceleași partituri ajung, mai devreme sau mai târziu, să se întâlnească. Este și cazul Cristinei Bazar și Andei Stăncescu, artiste cu recunoaștere națională și internațională, unite nu doar de performanță, ci și de o prietenie solidă, născută din și pentru fotografie.
Într-o lume dominată de imaginea digitală, fotografia clasică rămâne un limbaj autentic, capabil să exprime emoție, răbdare și o privire profundă asupra realității. Povestea lor începe în 2013, la Vama Veche, în cadrul Festivalului ”Vama sub Lumini de Oscar” (VSLO), și continuă printr-o prietenie construită din experiențe comune, învățare și creație.
- Cristina Bazar, licențiată în Informatică Economică, a fost software developer în domeniul bancar, însă fotografia, pasiune cultivată la nivel de artă, a devenit ”meseria de a trăi” ca să citez din Cesare Paveze. A fost distinsă cu premii în competiții naționale și internaționale de fotografie. În 2023, a obținut National Award România la Sony World Photography Awards, una dintre cele mai importante competiții de fotografie la nivel mondial, cu lucrarea „Nature’s Abduction”, realizată în Madeira. Parcursul său include, de asemenea, Trofeul Festivalului Internațional de Fotografie VSLO și mai multe premii în cadrul aceluiași festival, Trofeul concursului „Labyrinth”, precum și premii acordate la concursuri fotografice organizate de SKY Tower București.
- Deși are o formare solidă în arhitectură, ancorată în rigoare și logica proporțiilor, Anda Stăncescu își exprimă, astăzi, creativitatea în zona imaginii artistice, dedicându-se fotografiei de portret, eveniment și arhitectură. Este câștigătoarea trofeului „Photo Trends Festival” 2023, deopotrivă, a obținut numeroase premii în cadrul Festivalului VSLO, printre care Premiul I la Fotografia de portret (2018), Premiul I la Light Painting (2018), Premiul III pentru „Găsirea extraordinarului în ordinar” (2018), Premiul III la Fotografia conceptuală (2017), Premiul I la Fotografia conceptuală (2016), precum și Premiul II la Canon Photography Competition (2016).
Când ai știut clar că fotografia nu mai e doar o pasiune, ci parte din tine?
Anda: Fotografia a devenit mai mult decât o pasiune în 2013, când am început să fotografiez la Festivalul de Film „Bucharest International Experimental Film Festival” (BIEFF). Am devenit parte din echipă în rolul de fotograf în anii următori și mi-a deschis drumul către alte festivaluri de nișă, precum „Cinepolitica” și „One World”, consolidându-mi abordarea în fotografia de eveniment.
Anda Stăncescu
Iar în 2016, am cunoscut și lumea fotografiei de nuntă datorită Doriei Drăgușin care m-a inițiat și îi sunt recunoscătoare că am fost parte din echipă. Sub îndrumarea ei, am învățat nu doar să anticipez momentele cheie ale evenimentului, ci și să gestionez dinamica dintre oameni sub presiunea momentului. Cred mult în puterea întâlnirilor cu oameni cu suflet frumos care te transformă. Un aport mare l-au avut și întâlnirile din cadrul festivalurilor de fotografie, VSLO și „Photo Trends Festival”, organizate de Andreea și Cătălin Rudolf, la care am participat timp de 10 ani și m-au îmbogățit cu experiențe și vaste noțiuni de fotografie. Aici am cunoscut oameni pasionați de fotografie, lectori entuziasmați, fotografi renumiți, organizatori dedicați și am legat prietenii frumoase.
Care a fost primul cadru care te-a făcut să spui: „asta sunt eu”?
Cristina: Cred că primul cadru care m-a făcut să spun „asta sunt eu” a fost fotografia Renaissance, realizată în august 2015, în Vama Veche, în perioada festivalului VSLO. Imaginea surprinde două prezențe aproape suprarealiste, pe fundalul mării: o siluetă feminină, statică, aproape ritualică, și o a doua figură, masculină, estompată, ca și cum ar ieși din apă, din memorie sau dintr-un vis. Mi-a plăcut încă de atunci faptul că fotografia lasă loc mai multor povești și interpretări – poate fi o invocare, o renaștere sau expresia unei forțe a naturii care prinde formă.
Cristina Bazar
A fost una dintre primele imagini în care am simțit că fotografia poate merge dincolo de realitate și se poate transforma într-o stare, într-un simbol, într-o formă de expresie personală. În 2016, această fotografie a primit trofeul expoziției – concurs Labyrinth din București, precum și premiul I la categoria Fine-Art. În același an, experiența acumulată în cadrul festivalului VSLO, unde am participat la numeroase workshop-uri și concursuri, a fost recunoscută prin marele trofeu al ediției, pentru activitatea din întregul festival. Cred că atunci am înțeles cu adevărat că limbajul meu vizual se află la granița dintre poezie, mister și emoție.
Cum arată pentru tine o fotografie reușită – emoție, estetică sau un mix bine dozat?
Fotografie premiată – Anda Stăncescu
Anda: Un mix de emoție și estetică. În viziunea mea, o fotografie reușită este precum o clădire bine proiectată: estetica reprezintă identitatea sa vizuală, iar emoția este lumina care pătrunde prin ferestre și dă viață. O fotografie este într-adevăr reușită, când ceea ce am simțit eu în spatele camerei este transmis celui care privește rezultatul final.
Îți planifici cadrele sau mergi mai mult pe instinct și moment?
Cristina: Undeva între cele două. Îmi place să construiesc un punct de plecare: lumina, spațiul, atmosfera și uneori chiar o stare pe care vreau să o transmit. Dar cele mai puternice imagini apar aproape întotdeauna atunci când las loc instinctului. Sunt foarte atentă la ceea ce se întâmplă spontan – o privire, un gest, o mișcare neașteptată, o schimbare subtilă de lumină. De multe ori, exact aceste momente devin imaginile care rămân.
Ce te inspiră cel mai mult – oameni, locuri sau stări?
Anda: Depinde de context. Toate cele trei sunt un motor creativ: oamenii inspiră prin a le fi reliefată personalitatea, locurile oferă cadrul bun pentru a spune o anumită poveste, iar starea de moment este deseori un declanșator al unei fotografii. În portrete, mă fascinează stările naturale, acele momente când persoana uită că e în fața camerei de fotografiat și își relevă autenticitatea. În ceea ce privește fotografia de arhitectură, locul și spațiul construit inspiră și invită la creație
Cum te raportezi la tendințe? Le urmezi sau preferi să rămâi în registrul tău?
Cristina: Îmi place să observ tendințele și să înțeleg sensibilitatea vizuală a momentului, însă nu simt nevoia să le urmez în mod direct. Prefer să rămân fidelă stilului meu și felului în care simt o imagine.
Fotografie realizată de Cristina Bazar.
Dacă anumite direcții estetice rezonează cu universul meu vizual, le integrez firesc, fără să pierd vocea personală care mă definește. Cred că autenticitatea rezistă în timp mai bine decât orice trend.
Când a devenit fotografia parte din viața ta și cum a șlefuit ”lentila” prin care vezi lumea?
Anda: De mică mi-a plăcut să explorez lumea înconjurătoare cu aparatul de fotografiat, de când am descoperit că aveam unul acasă: Zorki 4k, camera de fotografiat pe film a tatălui meu. De fiecare dată eram entuziasmată să descopăr după developare cadrele. Nu mi-a schimbat neapărat modul de a percepe, însă m-a îndemnat să fiu mai conștientă de ceea ce mă înconjoară. Mai târziu am devenit foarte pasionată de a compune cadre cu personaje în peisaje montane și alergam să prind cadrul acela superb, în vârful muntelui, cu personajul în rochie într-un stil fantasmagoric.
Există un tip de lumină sau o atmosferă la care revii mereu?
Fotografia ”Nature’s Abduction” – Cristina Bazar
Cristina: Da, revin foarte des la atmosferele misterioase, la peisaje sau compoziții în care există ceață, umbre fine sau o lumină difuză. Mă atrag imaginile care lasă loc de interpretare și invită privitorul să își pună întrebări.
Un exemplu foarte apropiat de sufletul meu este fotografia realizată în Madeira, Nature’s Abduction, imagine care a fost premiată la Sony World Photography Awards 2023. Îmi place când o fotografie poate spune mai multe povești, în funcție de cine o privește și de emoția pe care o aduce în acel moment.
Care e cadrul pe care încă nu l-ai făcut, dar știi că te așteaptă?
Anda: Mi-ar plăcea să fac mai multă fotografie fine art și întotdeauna va fi un cadru suprarealist din imaginația mea pe care voi dori să-l transpun în fotografie.
Prin ce devine o fotografie iconică – tehnica sau emoția?
Cristina: Pentru mine, o fotografie rămâne prin emoția pe care o transmite. Tehnica este importantă și face parte din proces, dar o văd ca pe un instrument care susține direcția artistică.
Ceea ce face o imagine memorabilă este starea pe care o lasă în privitor, atmosfera pe care o creează și felul în care continuă să trăiască în mintea celui care o privește. În acest sens, tehnica este limbajul, iar emoția este esența.
N.A. În galerie, fotografii realizate de cele două artiste, model – Lea Ofițeru.
