Nu te-aș fi părăsit nici de mergeai fără picioare,
Nu te-aș fi părăsit nici de mă priveai fără ochi,
Nu te-aș fi părăsit nici de-mi vorbeai mut. Pentru că sufletul din trupul tău accidentat
Ar fi avut loc, întreg, într-o singură celulă.
ÃŽmi era de-ajuns.
ÃŽnsă… tu nu È›i-ai pierdut niciun picior,
Îmi arunci o privire întreagă,
Îmi vorbești cu accent impecabil,
Dar în proporțiile tale minunate,
Niciun fir de suflet nu străvăd.
Eu nu te-aș fi părăsit niciodată,
De nu m-ai fi rugat atât de frumos.
Categorii:
Fără categorie