FRUMOȘII ANONIMI DIN CENTENAR   Jobul din pământ și văzduh sau despre (con)știința de a fi curajos

E plin orașul de dudui pe modulul unduit, care, când trec pe lângă un bloc în construcție, intră pe turbo, și o iau la fugă ca gazelele vânate de bocănitul ciocanelor. După care, merg și îl comentează pe ”De ce nu există cuie de panseluțe?!”. Mă gândeam că dacă una d-asta își ia casă, îl va împinge spre marginea vieții pe vânzător cu ”Domne, spune drept, e sigur blocul ăsta!”. Unica lui scăpare ar fi ”Doamnă dragă, asta nu pot să vă garantez, dar sigur are fundație de panseluțe, așa că, de vă prăbușiți, miroase frumos”.

Muncitorii pe șantiere au un psihic bun, altfel nu s-ar cățăra la înălțimi incredibile sau nu ar coborî în adâncurile pământului. Și, de regulă, în viața lor nu există nuanțări, filosofări, ori e albă, ori e neagră. Sună dacic, dar cam așa este.

Eu, una, n-am nicio treabă cu zgomotele, probabil că nici nu le aud pe ale altora atâta vreme cât sunt ocupată cu ale mele. Eram pe bicicletă spre serviciu, pe marginea bulevardului, trei muncitori cu un pikamer, iscodeau pământul, de zor. Și am pus frână preventiv că venea unul din spate. Domne, pe lângă frâna mea, pikamerul era pai în suc. Muncitorii s-au uitat la mine, apoi, la Gazelle, bicicleta mea, le-am cerut scuze că n-am schimbat frânele rablagite. Dumitru Sava, studii superioare, azi, instalator la metroul londonez.

Arhitectul aduce proiectul, inginerul devine diriginte de șantier. Dar, fără omul care muncește efectiv, hârtiile lor mai sunt bune la ceva?! Ce presupune munca de constructor?

• Presupune colaborare atât cu arhitectul, cât și cu dirigintele de șantier. Nu sunt rare cazurile în care arhitectul a trebuit să schimbe câte ceva în planurile inițiale din cauza unor neconcordanțe identificate pe șantier de către muncitorul constructor. Și de aici s-a format mesajul – ștafetă, muncitorul a comunicat șefului, șeful, dirigintelui, dirigintele s-a dus la arhitect și arhitectul la client. Aici, clientul aprobă schimbarea care pleacă în retur, cu punct final, muncitorul, om esențial în situație. Ideea e că, în majoritatea cazurilor de acest gen, nimeni nu se consideră infailibil, orgoliile lasă loc dorinței lucrului bine facut, iar rezultatele se văd.

Sunt situații în care se fac lucrări la înălțime? Cu ce sisteme de siguranță vă limitați riscurile vreunui accident?

• Spre deosebire de ceea ce se întâmplă la noi, unde, nu de puține ori, am văzut constructori cu berea în mână în timpul programului, lucrând fără casca de protecție, în alte țări, munca de acest gen presupune respectarea de către toți cei implicați a unui set de regulamente de protecția muncii. Regulamente a căror menire este ca tu, constructorul, indiferent de specializarea pe care o ai sau de funcția pe care o îndeplinești, să ajungi sănătos acasă, la familie. Riscurile fiecărei operațiuni sunt identificate, clasificate pe diferite nivele, iar, în funcție de nivelul de clasificare, este pus în practică un set de măsuri de protecție particularizat. Una e să lucrezi la construcția unui zgârie-nori, alta e să lucrezi la 20 de metri înalțime. Riscuri diferite, măsuri diferite.

Există vreo testare pentru rezistență la înălțime sau ”pofta vine urcând”?

• Pentru a avea acces pe șantier, fiecăruia, începând cu muncitorii și terminând cu șeful de șantier, i se cere să urmeze cursuri, finalizate printr-un test de protecția muncii. Ulterior, ți se eliberează un card de certificare, care reprezintă, să spunem, biletul de intrare pe șantier. Nu ești în posesia certificatului de care am vorbit, nu lucrezi. Simplu ca buna ziua. În afară de această atestare bazică, să spunem, e nevoie de alte atestate în funcție de ceea ce faci și de locul unde muncești. Lucrezi la înălțime, este evident că ai nevoie de un tip de card, lucrezi la metrou, alt card, lucrezi la căile ferate, alt card, lucrezi în școli, ai nevoie, inclusiv, de cazier judiciar.

După miezul nopții, când pleacă ultimul călător din metrou, ai crede că liniștea se va așterne până la 6 dimineața. Pe la 1, începe roboteala prin măruntaiele pământului. Servicii de mentenanță, verificări prin tunele, pentru securitatea călătorului. La 4 dimineața, muncitorii se retrag, ai zice că dispar în tunele niște vraci ce vor ieși și în noaptea următoare.

• Da, așa e, spus mai metaforic. Întreținerea la metrou presupune muncă de noapte, atenție mărită și respectarea strictă a unui set de regulamente, astfel ca trenurile să înceapă să circule la ora potrivită, nu să rămână blocate din cauza vreunui Dorel, căruia i s-a părut că un cablu nu are estetica potrivită și s-a decis el să-l ajusteze cumva ca să nu-i afecteze simțul artistic. Muncă în echipă, rapid, eficient, cu atenție pe normele de securitate. În trei ore, trebuie să fim gata că apare primul călător.

Știu că ați lucrat și la înălțime. Eu n-aș fi liniștită să muncesc în cabina unei macarale nici dacă m-ar zidi pe scaun, pentru siguranța mea. O poveste, la înălțime, vă amintiți?

• Îmi vine una în minte. Lucram în aeroport, pe lângă o pistă de rulaj. Zgomot de avioane, vânt puternic, așa am avut eu noroc în prima mea zi de lucru la înălțime. Intrasem în posesia unui card care-mi dădea acces la acest tip de job, mai precis, pe o platformă aeriană cu braț telescopic. Colegul cu care făceam echipă voia să vadă reacția mea la înălțime. Cum urcam noi în nacela platformei, acesta a extins brațul la maxim, cam 20 de metri. La înălțime, zgomotul, și, mai ales, vântul, capătă altă amploare. La un moment dat, utilajul s-a blocat, nu mai voia să coboare, se legănă așa, în bătaia vântului. Eram ca două frunze în vânt. Noroc cu alt coleg de-al nostru, care văzând ce se întâmplă a venit cu un utilaj similar, a extins brațul telescopic ca să ne ducem în nacela lui. Așa am ajuns cu picioarele pe pământ. A fost ca un botez de început de job.

 Iubirea înseamnă…

• Las poeții să spună asta.

Ascultându-l pe Octavian Drăgan, am înțeles că unii dintre noi strâmbăm din nas la zgomotul de pe șantier, deși ar trebui să ne îngrijoreze când e liniște pe șantier. Chapeau bas, muncitorului de pe schelă! Sună prea patriotic?! Păi, chiar așa este! Să mă contrazică cine coboară din mașină și urcă pe macara, la muncă. Plus că pentru acești oameni, efortul fizic ”e ganteră de aur”.