Tudor Chițu, câștigătorul Cupei României la ”sportul cu papion”- snooker

Tudor Chițu nu a apărut din senin ca o excepție frumoasă în peisajul autohton. Da, a câștigat Cupa României 2020 la snooker, într-o competiție desfășurată la Centrul Naţional de Snooker din Bucureşti, însă, parcursul lui a fost, pas cu pas, călăuzit de părinți care au înțeles că singura investiție organică în copii este educația. 

Orice har are nevoie de exercițiu, Tudor a dovedit-o cu prisosință de mic, prin consecvență și responsabilitate, fie că a fost vorba de pian, chitară, școală. Încă din anii de gimnaziu a fost cooptat în Școala de Excelență, ulterior, a fost licean în Colegiul Național de Informatică Tudor Vianu, iar, acum, este student în anul II la Drept.

În tot acest parcurs, nu s-a abătut de la un obiectiv de suflet, un sport aristocratic de sorginte britanică, snookerul. Cum se ajunge de la hobby la performanță, ne povestește aici.

Când ai descoperit snookerul ca informație?

Snookerul a fost printre primele sporturi de care am auzit. Aveam vreo 3-4 ani când mă seta tata pe Eurosport, la competiții de snooker, ca să mă liniștesc și să adorm. Încă de atunci găseam ceva relaxant în a privi acest sport. Nu știam, însă, daca mi-ar plăcea să-l și  practic sau doar să rămân un privitor.

De când te antrenezi?

Am început cu biliardul de la o vârstă foarte mică. Mă duceam cu tata în cluburile de billiard, așa am dezvoltat un hobby. Prin 2012, adică pe la 11 ani, am aflat că există Federația Română de Snooker și mi-am zis că aș putea să încerc. De atunci, am început să mă antrenez și să particip la turnee și nu prea am mai avut tangență cu biliardul.

Îți faci proiecții sofisticate de geometrie înainte de a lovi bila-țintă?

Uneori, da, alteori, ba. Cu cât exersezi mai mult la antrenament lovitura respectivă, cu atât mai puțin ai nevoie să-ți imaginezi traiectoria. În timp, multe lovituri ajung să fie rutină și să nu mai ai nevoie să ți le imaginezi.

Cât a durat meciul de la Cupa României împotriva finalistului brașovean Tudor Popescu?

A fost un meci destul de scurt, între 60 si 90 de minute, ceea ce pentru snooker, un meci de 4 jocuri, este destul de rapid. Cu toate astea, scorul nu reflectă faptul că am avut un adversar mai puțin pregătit, care chiar mi-a pus probleme.

La un moment dat, jucai tenis cu consecvență, mai ai și alte ”vicii” sportive?

Nu prea am timp să urmăresc vreun sport pe cât mi-aș dori. Dacă aș putea, aș urmări fotbal și tenis la fel de mult cât urmăresc și snooker, dar facultatea și antrenamentele îmi ocupă mare parte din timp.

Acum că ești campion național, tacul tău țintește vreun obiectiv dincolo de graniță?

Dupa părerea mea, în România nu poți trăi dintr-un sport care nu e urmărit decât de o masă foarte mică de fani. Cred că orice sportiv al Federației Române de Snooker își dorește să devină primul jucător profesionist de snooker român, însă acest target e foarte greu de atins, având în vedere că, în drumul ăsta, trebuie să concurezi cu jucători englezi, scoțieni, galezi și irlandezi, crescuți pe masa de snooker.

Cam cât timp aloci antrenamentului?

În vacanțe, am timp să mă antrenez constant, câte 2-3 ore pe zi. În timpul facultății, însă, ajung de la 2 ore pe zi, la 2 pe săptămână. Totuși, snookerul necesită mult mai mult antrenament. Uite, de pildă, îmi spunea un galez de 17 ani că se antrenează 8 ore pe zi. Deci, nici când sunt în vacanțe, nu mă antrenez suficient pentru a deveni profesionist.

Dacă tot îmi evoci programul galezului, te întreb dacă ai jucat și cu parteneri străini?               

Da, la campionatele europene. De acolo am căpătat cea mai mare experiență, fiind un loc unde se adună foarte mulți jucători buni de la care ai ce învăța. Ar fi trebuit și anul acesta să participăm la Campionatul European din Portugalia și la Campionatul Mondial din Dubai, dar din cauza pandemiei nu am mai putut merge.

Cum de au inventat britanicii acest joc tocmai în India, pe drumuri de colonizare?

Istoria snookerului e legată de alt joc inventat de englezi, English billiards. Acesta este jocul premergător snookerului. În drumul spre India, englezii au făcut jocul mai complicat, trecând de la 3 bile la 22. Cred că aveau nevoie de un joc elegant cu care să se poată distra, dar care să nu fie accesibil tuturor. Pe vremea aceea, snooker jucau doar cei bogați și cei care ocupau poziții superioare.

După facultate, încotro?

Mă gândesc să intru în avocatură. Mi se pare că, în profesia de avocat, ești mai liber și independent decât în magistratură. Mai am timp să mă gândesc încă doi ani de facultate, deci nu am luat încă o decizie.